Apusenii portocalii – un raid vizual de toamnă
Tura foto a început în Alba Iulia, destul de devreme – unii au venit cu trenul de noapte, alții au condus ore bune, din orașe diametral opuse pe hartă. Schimbarea gărzii din Cetate a constituit prima atracție, eveniment scurt, abordat în manieră de fotojurnalism. Masa de prânz și discuțiile iscate – despre fotografie, evident- au contribuit la spargerea gheții dintre cei opt participanți. Întâlnirea întâmplătoare cu Maia Morgenstern alăturată unui grup de daci – contemporani- avea să anime declanșatoarele. Dacii, reuniți sub titulatura Lupii de Fier ai Apoulonului, aveau să ne ofere în scurt timp un spectacol de stradă ce reconstituie perioada dintre cele două războaie cu romanii. Nici aceștia din urmă nu au lipsit, băieții de la Legiunea a XIII-a Gemina, fotogenici în armurile lor colorate, au făcut spectacol. Portretele abordate au fost foarte sugestive, iar faptul că „dacii și romanii” au stat la pozat ne-a fost de ajutor.
Rimetea, la o oră de condus, a constituit cartierul general, de unde a doua zi am plecat spre Valea Șesii, iazul de decantare ce adună de decenii sterilul rezultat în urma exploatării cuprului la Roșia Poieni. Controversat loc, foarte otrăvit, dar atât de fotogenic! Aveam să îl abordăm în două momente ale zilei, atât în soare, care emfazează culorile puternice ale chimicalelor deversate, cât și în lumina mai blândă a serii, numai bună pentru a accentua starea tarkovskiană a locului. Între cele două momente am urcat pe muntele de deasupra, loc perfect pentru a observa decopertarea masivă a locului – Cariera Roșia Poieni-, uriașă însă insignifiantă față de ce s-ar putea pregăti în zonă.
Poveștile unor oameni bătrâni întâlniți lângă iazul cenușiu, oameni care după o viață în satul Geamăna au trebuit nu doar să se mute, dar să și asiste neputincioși la expansiunea nimicitoare – doar biserica satului se mai ridică acum din lacul de noroi -, au fost un bonus completat cu portrete neașteptat de vii.
Sâmbăta s-a încheiat cu o tură rece dar senină de fotografie de noapte – declanșatoare la distanță, expunere lungă, lumini în mișcare și constelații ce își lungesc prezența pe senzor odată cu trecerea timpului.
Ultima zi a turei a fost dedicată satului Rimetea. Detaliile de arhitectură, muntele de lângă așezare, portretele studiate sau „vânate”, sau interioare de curți – toate au avut câte o poveste de spus.
O mare diferență dintre o tură foto de acest gen și o simplă ieșire de unul singur o dă interacțiunea cu ceilalți și cu fotograful – instructor. Discuțiile din jurul imaginilor realizate dau o valoare foarte mare acestui gen de întâlniri. Practic, faptul că primești îndrumări atât înainte de a declanșa, cât și imediat după, dar mai ales că rezultatul declanșării este evaluat la sfârșitul acelei zile reprezintă unul dintre bonusurile turei. Ajută asta? Cu siguranță; din moment ce iți publici fotografiile, expunându-le sistemului public de evaluare, e util să afli „la cald” cum îți văd alții lucrările, și să îți perfecționezi tehnica și creativitatea.
Cireașa de pe tort a constituit-o concursul foto. În mod normal, o acțiune în care intri plin de speranță, dar te izbești mai apoi de implacabila decizie a juriului format din somități, fără a ști de ce tocmai acea fotografie a fost aleasă. Acum a fost altfel, chiar cei opt participanți au jurizat fotografiile colegilor (câte trei de persoană), și fiecare a oferit un motiv scris pentru care a dat o anumită notă fiecărei fotografii. Mai transparent de atât nu se poate! Câștigătorul concursului a fost desemnat Paul Zamfira, cu imaginea de mai jos, care la cei doar 16 ani ai săi, promite un viitor foarte creativ.
Nu e ușor să te mulezi pe cerințele mai multor fotografi cu experiențe foarte diferite, în care ești intrebat și despre modul manual de lucru, și despre poetica fotografiei lui Bresson. Această abilitate face diferența de calitate dintre diferitele cursuri și ture foto de pe piață. Pentru mine e un privilegiu să pot împărtăși ceea ce am învățat să văd, iar faptul că majoritatea participanților noi vin la recomandarea celor din turele anterioare, mă bucură și îmi confirmă că pasiunea pe care o pun crează o punte între cursanți, că relațiile dintre ei continuă și după eveniment. Mai jos, câteva dintre imaginile lor.
©Cristian Tzecu, www.momente.ro, octombrie 2013
This Post Has 0 Comments