4. Biking on the World’s Rooftop ’08
10 mai- 1 iunie 2008
Interviu cu Simona Pele la Radio Timisoara, 27iun’08 – mp3 Download – 17MB
Interesant, la inceput lumea era reticenta, “cum adica, nu mergi pe munte?”
Mi-a luat ceva sa le explic ca de fapt la viata mea am facut mii de km cu bike si ca cele doua roti sunt un perfect instrument cu care te poti deplasa autonom ca sa cunosti lumea.
Proiectul a fost al lui Catalin Neacsu, acelasi Cata cu care fusesem pe Cho Oyu, un varf frumos din Himalaya. Tot el a gasit si sponsori, respectiv 2 biciclete GT Avalanche oferite de DHS, si aparatura audio-video de la SONY Romania.
Planul initial era sa strabatem distanta Lhasa- Kathmandu. Dar pentru ca situatia tibetana e cea pe care o stim, am optat pentru Ladakh, India, zona cunoscuta drept “micul Tibet”.
Bicicletele au calatorit cu avionul si busul, alaturi de noi si le-am folosit doar in zonele de interes. Altfel, desi frumos, ne-ar fi luat muuuult timp si eu aveam vreme doar trei saptamani pentru asta.
Din Delhi am fost la McLeod Ganj, langa Dharamsala unde l-am vazut -fugitiv pt ca era in masina spre aeroport- pe Dalai Lama, apoi am mers in Srinagar, Kashmir, pe malul lacului Dal. Kashmirenii (asa se zice?) nu acceptau vanzarea terenurilor catre straini, asa ca englezii si-au construit acolo case-ambarcatiuni. Arata deosebit.
De acolo, prin trecatoarea Zoji-La, inchisa iarna, am intrat in Ladakh, unde senzatia de liniste si pace atat de specifica zonelor buddhiste m-a coplesit. Nu am rezistat unei provocari, aceea de a trece muntii in Valea Nubra, prin trecatoarea Khardung La, considerata de indieni drept “The highest motorable road in the world”. GPS-ul meu arata 5374 m. La dus am urcat cu busul in trecatoare, ne-am aclimatizat, am coborat in vale si dupa 2 zile am urcat pe biciclete pana sus, in doua etape. In a doua zi, cei 15 km -pe drum partial asfaltat-, de la 4500 la 5374m, i-am urcat in aproape 6 ore, dar nu am mers pe langa biciclete. Cred ca de mult nu am depus asa efort. Cu aceasta ocazie am stabilit, cred, un record romanesc de altitudine, depanand cea mai inalta pana de cauciuc, la cota 5200.
Coborarea a fost magnifica.
Din Leh, capitala Ladakh-ului, am trecut muntii, partial auto, partial velo, pana in Manali, in statul Himachal Pradesh, statiunea lor de top. De aici in Delhi, si spre casa-eu, iar Catalin, in Kathmandu.
Fotografii ale locurilor vizitate, in sectiunea “India, !ncredibly”.
Din suflet multumiri celor ce m-au ajutat, Dorin Kiru Chis de la Proexpedition Oradea, Dan Glazer de la Nahanny (la 4500 am dormit cu “piciorul de elefant”, ca de obicei, a fost bine), Diana Andone si Radu Vasiu, pt cele 3 saptamani care mi-au colorat viata. Lui Momo pt ca m-a preluat de la aeroport. Si evident Roxanei.
Respect si multumiri, Catalin Neacsu.
